Uniunea Europeană încearcă să reformeze modul în care este organizată logistica ajutorului umanitar, pe fondul unei discrepanțe tot mai mari între numărul persoanelor care necesită asistență și resursele financiare disponibile. La reuniunea informală a miniștrilor dezvoltării, desfășurată pe 8 și 9 octombrie la Dublin, Comisia Europeană a susținut extinderea achizițiilor comune și utilizarea partajată a transportului și a depozitelor. Scopul este o coordonare mai strânsă între organizațiile care livrează alimente, medicamente și alte produse esențiale în zonele afectate de crize.
Propunerea vizează eliminarea sistemelor logistice paralele, care generează costuri suplimentare, duplicări de activități și întârzieri în livrări. Comisia estimează că procesul de achiziție, transport, depozitare și distribuție reprezintă între 60% și 80% din totalul cheltuielilor umanitare. În noul model propus de Bruxelles, organizațiile ar trebui să cumpere bunuri împreună, să consolideze transporturile, să împartă spațiile de depozitare și să utilizeze date logistice comune. Se promovează, de asemenea, achizițiile locale și poziționarea anticipată a stocurilor în proximitatea zonelor de risc.
Discuțiile de la Dublin au fost conduse de Neale Richmond, ministrul de stat irlandez pentru dezvoltare internațională și diaspora, în cadrul Președinței irlandeze a Consiliului. Reuniunea a reunit miniștrii UE, reprezentanți ai Comisiei și parteneri externi precum Canada, Regatul Unit, Norvegia, Islanda și reprezentanți ai Organizației Națiunilor Unite. Deși au fost discutate măsuri operaționale care dezvoltă reforma prezentată în luna mai, reuniunea nu a condus la adoptarea unor reguli obligatorii sau la crearea unui nou fond european de ajutor umanitar.
Hadja Lahbib, comisar european pentru egalitate, pregătire și gestionarea crizelor, a prezentat reforma lanțurilor umanitare ca pe o metodă de a permite aceleiași finanțări să ajungă la un număr mai mare de beneficiari. O altă prioritate majoră a fost protecția lucrătorilor umanitari, prin intermediul mecanismului Protect Aid Workers, care oferă sprijin medical, psihologic sau juridic personalului atacat în teren. Comisia urmărește să lege protecția fizică a acestora de diplomația umanitară, negociind accesul organizațiilor în zonele unde personalul sau spitalele sunt blocate sau atacate.
Presiunea asupra sistemului umanitar este accentuată de faptul că, în 2026, se estimează că aproximativ 239 de milioane de persoane vor avea nevoie de asistență. Totuși, finanțarea globală actuală permite acoperirea nevoilor pentru mai puțin de jumătate dintre acestea. Pentru a compensa acest deficit, miniștrii au discutat despre atragerea unor surse suplimentare de finanțare prin cooperarea cu companii, instituții financiare și organizații filantropice, deși aceste investiții private nu pot înlocui complet finanțarea publică în toate situațiile de intervenție.
Contextul actual al asistenței internaționale este marcat de o scădere a contribuțiilor unor donatori și de durata crescută a conflictelor globale. Această situație obligă organizațiile umanitare să prioritizeze mult mai strict operațiunile pe care le pot finanța efectiv. Eficiența logistică este acum tratată de către Uniunea Europeană nu doar ca o problemă administrativă, ci ca o componentă critică a capacității de a salva vieți în momentele de criză extremă.
