Uniunea Europeană și statele membre au solicitat, la data de 16 octombrie, o schimbare a practicilor care împiedică persoanele LGBTI să acceseze ajutorul umanitar în condiții de siguranță. Într-o declarație prezentată în cadrul Comitetului III al Adunării Generale a ONU, UE a susținut necesitatea adaptării sistemelor de asistență. Această inițiativă vizează implementarea unor mecanisme confidențiale de orientare către servicii, sisteme de depunere a reclamațiilor și stabilirea de parteneriate cu organizațiile conduse de persoane LGBTI.
Problematica este abordată prin prisma unui raport ONU care explică modul în care regulile de înregistrare, documentele de identitate și organizarea adăposturilor pot duce la excluderea persoanelor aflate în nevoie. În situații de război, dezastre sau strămutări, nevoile de hrană, adăpost și îngrijiri ale persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersex pot rămâne fără răspuns. Discriminarea preexistentă și modul de organizare a serviciilor pot bloca accesul la asistență, chiar și atunci când resursele sunt disponibile.
Obstacolele identificate apar frecvent încă de la etapa de înregistrare pentru ajutor. Programele bazate pe unitatea gospodăriei pot exclude cuplurile de același sex sau alte forme de familie care nu se încadrează în definițiile oficiale. De asemenea, persoanele transgen se pot confrunta cu dificultăți de acces dacă actele de identitate nu corespund cu înfățișarea lor. În taberele organizate strict pe categorii masculine sau feminine, există riscul ca anumite persoane să rămână fără o variantă sigură de cazare.
Teama de ostilitate reprezintă un factor critic care determină unii indivizi să evite serviciile oficiale. În medii represive, simpla dezvăluire a orientării sexuale sau a identității de gen poate expune o persoană la violență sau urmărimi penale. Expertul independent al ONU, Graeme Reid, avertizează că absența acestor persoane din evidențele oficiale nu dovedește lipsa nevoilor lor. Soluția propusă nu implică colectarea masivă de date sensibile, ci doar când este demonstrabil necesar, cu garanții stricte de confidențialitate.
Organizațiile comunitare sunt văzute ca parteneri esențiali în procesul de intervenție umanitară. Acestea pot ajunge la persoanele care evită instituțiile oficiale din cauza fricii, oferind orientare către servicii de încredere sau sprijin de urgență, precum hrană și adăpost. UE susține acest rol, recomandând totodată instruirea personalului și revizuirea procedurilor de înregistrare. Scopul este ca angajamentul împotriva discriminării să fie integrat în activitatea zilnică a organizațiilor de ajutor și a finanțatorilor.
Declarația, publicată de Serviciul European de Acțiune Externă la 17 octombrie, nu anunță alocări financiare noi sau schimbări de reguli juridice. Comisia Europeană aplică deja o politică de adaptare a ajutorului la diferențele de gen și vârstă, utilizând un instrument pentru evaluarea integrării acestor dimensiuni în acțiunile finanțate. Recomandările urmăresc identificarea persoanelor pe care serviciile actuale nu le ating, pentru a elimina barierele care le lasă fără sprijin în momente critice.
