Banca Națională a Elveției a anunțat vineri că a obținut un profit de 19,1 miliarde de franci elvețieni, ceea ce înseamnă aproximativ 23,3 miliarde de dolari, în timpul celui de-al treilea trimestru al anului 2026. Această performanță financiară a fost facilitată de câștigurile generate de rezervele de aur și de activele denominate în diverse valute. În primele nouă luni ale anului curent, profitul totalizat de instituție a ajuns la nivelul de 44,2 miliarde de franci elvețieni, echivalentul a circa 53,8 miliarde de dolari.
În ciuda cifrelor pozitive, rezultatul trimestrial de 19,1 miliarde de franci reprezintă o scădere de aproape 32% în comparație cu perioada identică a anului precedent. Câștigurile provenite din deținerile de aur au înregistrat un total de 7,6 miliarde de franci, o valoare mult mai mică decât cei 14,3 miliarde de franci raportați în trimestrul al treilea din 2025. Totodată, investițiile în activele denominate în valută au generat un profit de 11,6 miliarde de franci, ceea ce indică o scădere de aproximativ 15%.
Evoluția acestor venituri reflectă variațiile de pe piețele financiare și fluctuațiile cursurilor de schimb ale monedelor. După ce în 2025 francul elvețian a apreciat cu aproximativ 12% față de dolar, acesta s-a depreciat cu circa 3,6% de la începutul anului 2026. În același interval, aurul, care a cunoscut o creștere de aproximativ 66% anul trecut, a pierdut peste 7% din valoare în cursul anului 2026, influențând direct rezultatele băncii.
Portofoliul de investiții al băncii centrale este structurat în principal pe active internaționale, având o distribuție specifică a rezervelor. La finalul celui de-al treilea trimestru, 61% din rezervele valutare erau plasate în depozite la instituții financiare internaționale și în obligațiuni guvernamentale, în timp ce 28% au fost direcționate către acțiuni și 11% în alte obligațiuni. Din perspectiva monedelor, euro a reprezentat 39% din portofoliu, în timp ce dolarul american a ocupat 37%.
Spre deosebire de alte instituții precum Banca Angliei sau Rezerva Federală americană, SNB gestionează un portofoliu semnificativ de acțiuni internaționale. Strategia instituției presupune o investiție pasivă, prin care se urmăresc indicii bursieri fără o selecție individuală a companiilor, concentrându-se pe societăți mari și mijlocii din economiile dezvoltate. Profitul acumulat în primele nouă luni poate crește șansele de distribuire a unor sume către autoritățile cantonale elvețiene și către guvernul federal, sub rezerva rezultatelor anuale finale.
Mandatul principal al SNB rămâne menținerea stabilității prețurilor, având ca obiectiv o țintă a inflației situată între 0% și 2%. Pentru a atinge acest scop, banca centrală utilizează instrumente precum politica valutară și dobânzile, chiar dacă aceste decizii de politică monetară pot avea un impact negativ asupra rezultatelor financiare ale instituției.
