Uniunea Europeană pregătește trimiterea unei delegații proprii către negocierile viitoare care vor avea loc în Abu Dhabi. Aceste discuții vor implica Rusia, Statele Unite și Ucraina, marcând o schimbare în abordarea europeană după o perioadă de ezitări. Obiectivul principal al acestei mișcări este de a pune capăt invaziei ruse asupra Ucrainei și de a stabili viitorul sistemului de securitate de pe continentul european.
Inițiativa este susținută de acțiunile recente ale liderilor nordici, președintele finlandez Alexander Stubb și prim-ministrul norvegian Jonas Gahr Støre. Aceștia au purtat o discuție telefonică cu președintele rus Vladimir Putin pentru a discuta despre reluarea procesului de pace. Deși nu aveau mandatul oficial de a vorbi în numele întregii Europe, cei doi au acționat ca lideri ai propriilor țări, devenind interlocutori de prim rang pentru Kremlin.
În urma acestui apel telefonic, Kremlinul a confirmat că cei trei lideri au convenit să mențină contactul telefonic direct și în viitor. În paralel, Comisia Europeană și Consiliul European lucrează la formarea unei echipe comune formată din înalți funcționari. Această echipă va fi trimisă la runda de negocieri de la începutul lunii noiembrie, deși momentul exact al întâlnirilor nu a fost încă stabilit oficial.
Bjoern Seibert, care ocupă funcția de șef de cabinet al președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, este considerat cel mai probabil lider al delegației europene. Un purtător de cuvânt al Comisiei a subliniat că instituția este hotărâtă să realizeze o pace justă și durabilă. Această strategie vizează un format multilateral, în care europenii, ucrainenii, americanii și rușii să participe la aceleași negocieri, într-un mod fără precedent.
Până în acest moment, procesul de pace a fost caracterizat prin discuții în principal între Statele Unite și Rusia. Întâlnirile trilaterale care au implicat și Ucraina au avut un caracter ocazional, fără o prezență structurată a Uniunii Europene. Schimbarea de paradigmă prin care Bruxellesul solicită un loc la masa negocierilor subliniază dorința de a avea un impact direct asupra arhitecturii de securitate regională.
Această evoluție în cadrul procesului de pace reflectă o tentativă de a trece de la discuții bilaterale sau trilaterale limitate la un format de dialog multilateral extins. În perioada precedentă, influența asupra negocierilor a fost concentrată în principal pe actorii americani, lăsând Europa într-o poziție de observator sau de susținător al procesului, fără o reprezentare directă și formală la masa discuțiilor de vârf.
