Viitoarea structură a Politicii Agricole Comune (PAC) ar putea pune în pericol fondurile destinate investițiilor în agricultură după anul 2027. Schimbările propuse de Comisia Europeană pentru perioada 2028-2034 ar putea duce la o redistribuire a banilor europeni, în care modernizarea fermelor să fie lăsată pe plan secund. Această evoluție este cauzată de trecerea la un model de finanțare unificat, care va pune presiune pe deciziile autorităților naționale.
Costin Telehuz, fermier și fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a explicat că noul sistem nu va mai avea doi piloni separați. În loc de structura actuală, plățile directe vor fi amestecate cu fondurile pentru investiții într-un singur pilon. Această schimbare va obliga statele membre să stabilească singure prioritățile, decizând exact câtă parte din bugetul agricol va fi direcționată către dezvoltarea fermelor și câtă va merge către subvențiile directe.
Conform lui Costin Telehuz, reducerea bugetului agricol va crea o tentativă de a scădea partea destinată investițiilor pentru a proteja plățile directe. Fostul secretar de stat a menționat că este puțin probabil ca un ministru, inclusiv Florin Barbu, să aibă curajul să reducă subvențiile pe suprafață sau pe cap de animal. România nu a ajuns încă la convergența externă și nu se situează la media UE, ceea ce face ca orice tăiere în plățile directe să genereze reacții puternice.
O altă măsură care ar putea fi implementată este plafonarea subvențiilor acordate fermelor mari, o decizie considerată mai ușoară din punct de vedere politic. Costin Telehuz susține că, într-un context de constrângeri bugetare, este mai simplu să se taie din partea fermierilor mari, care sunt numărați. Propunerea Comisiei Europene include un plafon anual de 100.000 de euro pentru sprijinul direct acordat unei singure ferme, conform regulilor care urmează să fie stabilite.
În prezent, forma finală a noii Politici Agricole Comune nu a fost încă adoptată oficial de către autoritățile europene. Regulile specifice privind distribuirea fondurilor, modalitățile de plată și pragurile de plafonare rămân subiecte de negociere intensă la nivel european. Între timp, îngrijorarea principală rămâne faptul că, în cazul unui buget limitat, investițiile necesare pentru modernizarea sectorului agricol ar putea pierde teren în fața presiunilor politice de a menține subvențiile directe.
Politica Agricolă Comună reprezintă principalul instrument de sprijin financiar al Uniunii Europene pentru sectorul agricol, fiind structurată în prezent pe două piloni distincti. Primul pilon se concentrează pe plăți directe și dezvoltarea rurală, în timp ce al doilea pilon vizează măsuri specifice pentru agricultura de tip extensiv sau zonele defavorizate. Trecerea către un model de finanțare unic reprezintă o schimbare structurală majoră în modul în care statele membre gestionează resursele europene.
