Economia mondială demonstrează o reziliență surprinzătoare în fața conflictelor, șocurilor energetice și tensiunilor comerciale, indicând o activitate solidă pentru următoarele luni. Această perspectivă optimistă a fost expusă de lordul Jim O’Neill, economistul britanic cunoscut pentru crearea acronimului BRIC, în cadrul evenimentului Wealth and Investment Forum. Analiza sa sugerează că indicatorii economici de frecvență ridicată, precum datele privind comenzile și stocurile, oferă motive pentru un optimism prudent, în ciuda discursului public alarmist privind riscurile geopolitice.
O una dintre schimbările structurale majore identificate de Jim O’Neill este mutarea centrului de greutate al economiei globale către Asia. Această tendință este alimentată de creșterea economică accelerată a Chinei și Indiei, două țări care au depășit estimările formulate acum un quarter de secol. Economistul subliniază că este dificil de identificat factori care ar putea inversa această evoluție în secolul actual, deoarece ponderea economiilor asiatice în produsul intern brut global a crescut constant în ultimele decenii.
În ceea ce privește Statele Unite, Jim O’Neill ridică semne de întrebare privind menținerea dominației pe piețele de capital. Deși piața americană de acțiuni reprezintă în prezent aproximativ 50% din capitalizarea bursieră mondială, creșterea economică a fost mai redusă decât se anticipa în urmă cu 25 de ani. Menținerea acestei ponderi ar putea depinde de capacitatea inteligenței artificiale de a genera o transformare economică profundă, care să accelereze semnificativ productivitatea în SUA.
Inteligența artificială este văzută ca un instrument care poate compensa efectele negative ale îmbătrânirii populației, însă există riscuri legate de evaluările bursiere. Jim O’Neill avertizează că potențialul economic al tehnologiei trebuie separat de ipoteza că toate investițiile actuale vor genera randamentele așteptate. Dacă AI va crește productivitatea fără a genera presiuni inflaționiste, băncile centrale vor avea mai mult spațiu pentru gestionarea dobânzilor, oferind un mediu mai stabil pentru economie.
Totuși, inflația rămâne factorul critic care poate compromite randamentele investițiilor în următorul deceniu. Jim O’Neill monitorizează așteptările inflaționiste, observând că acestea rămân peste nivelurile caracteristice perioadei de după Războiul Rece, în special în SUA. Dacă economia revine la un mediu inflaționist similar cu cel din anii 1960, următorul deceniu va fi dificil pentru numeroase active financiare, forțând autoritățile monetare să mențină dobânzile ridicate pentru a controla prețurile.
Pe termen lung, stabilitatea economică depinde de evoluția populației active și de productivitate. Țările care se confruntă cu scăderea forței de muncă, precum Germania sau China, vor avea nevoie de câștiguri masive de productivitate sau de imigrație pentru a susține creșterea. În acest context, economii precum Indonezia și Nigeria sunt monitorizate pentru potențialul lor demografic, cu condiția ca acestea să poată transforma avantajul populației în creștere a productivității prin investiții și instituții funcționale.
